Top 3 cele mai frecvente cauze ale artrozei umărului
Artroza umărului este o afecțiune degenerativă a articulației, ce implică distrugerea progresivă a cartilajului hialin, urmată de expunerea osului subcondral, formarea de osteofite și afectarea funcției articulare. Factorii de risc includ traumatismele repetitive, instabilitatea articulară și modificările degenerative legate de vârstă. De asemenea, obezitatea, hipermobilitatea articulației și stilul de viață sedentar pot contribui la dezvoltarea acestei patologii.
Traumatismul articulației glenohumerale
Traumatismele acute și repetitive asupra articulației glenohumerale reprezintă un factor major în dezvoltarea artrozei umărului. Un exemplu semnificativ îl reprezintă o dislocare umar repetitivă. Studiile sugerează că pacienții care suferă de luxații repetate au un risc crescut de a dezvolta artroză în timp. Luxația umărului, prin compromiterea suprafețelor articulare și afectarea structurilor periarticulare, induce microtraumatisme care accelerează procesul de degradare articulară.
Deteriorarea cartilajului, în urma unui traumatism direct asupra sa, favorizează dezvoltarea artrozei post-traumatice, mai ales în absența unei reparații eficiente a leziunilor apărute. În acest sens, o artroscopie de umar poate fi soluția optimă pentru a trata leziunile și a preveni dezvoltarea artrozei, asigurând astfel o recuperare rapidă și revenirea la activitățile zilnice.
Instabilitatea cronică a articulației umărului
Instabilitatea cronică a umărului, în special după episoade repetate de dislocare a articulației, constituie un alt factor important în dezvoltarea artrozei. Mișcările anormale ale capului humeral în cavitatea glenoidă generează o uzură neuniformă a cartilajului articular. Ca rezultat al presiunilor anormale exercitate pe suprafața articulației, pacienții pot raporta dureri severe și limitarea mobilității articulare. În plus, instabilitatea duce la forțe anormale aplicate pe suprafața articulară, contribuind la accelerarea degradării cartilaginoase.
În aceste cazuri, restabilirea stabilității articulare prin intervenții chirurgicale este adesea necesară, utilizând tehnici de reconstrucție capsulo-labrală pentru a restabili stabilitatea biomecanică și a preveni leziunile suplimentare ale cartilajului.
Degradarea degenerativă
Procesul degenerativ legat de îmbătrânire reprezintă una dintre cauzele primare ale artrozei umărului. Modificările degenerative ale cartilajului, inclusiv diminuarea grosimii și pierderea proprietăților sale elastice, apărute odată cu înaintarea în vârsta, duc la expunerea osului subcondral și la creșterea frecării în articulație.
Uzura progresivă este agravată de factori mecanici, precum supraîncărcarea repetitivă a articulației (prin stresul sau presiunea constantă aplicată asupra articulației) sau deformările posturale. Deși managementul conservator este recomandat inițial, în cazurile avansate, intervențiile chirurgicale pot deveni necesare pentru îndepărtarea cartilajului uzat sau a altor țesuturi deteriorate, contribuind astfel la ameliorarea simptomelor prin reducerea inflamației și a durerii.