Cu o frecvență mai mare decât ne închipuim de-a lungul vieții, având simptome ușor de recunoscut și tratamente eficiente dezvoltate de-a lungul anilor, infecțiile urinare la bărbați și femei rămân unele dintre cele mai diagnosticate probleme ale aparatului urinar.
Infecția urinară nu apare oricum și are de obicei cauze comune, diferite însă la bărbați și femei. Cum scapi rapid de ea și ce e de făcut în situații concrete? Două întrebări care își vor găsi răspunsul în articolul de astăzi.
Infecția urinară este diagnosticată în mod curent atât în cabinetele medicilor specialiști, cât și la camerele de gardă. Sunt peste 400 de milioane de infecții de tract urinar în fiecare an la nivel global, cele mai multe fiind identificate la femei, a căror anatomie influențează direct apariția lor ceva mai des.
Este important ca infecțiile urinare să fie depistate, diagnosticate și tratate la timp pentru a se evita complicațiile. Înțelegerea lor și a evoluției simptomelor va fi un punct bun de pornire pentru un tratament personalizat și la timp de fiecare dată.
Ce este infecția urinară și de ce diferă atât de mult între bărbați și femei?
Infecțiile tractului urinar sunt infecții apărute în rinichi, uretere, vezică urinară, uretră, cu afectarea frecventă a tractului urinar inferior (vezică și uretră). Infecțiile asociate tractului urinar sunt de cele mai multe ori bacteriene, cauzate de E.coli, Klebsiella pneumoniae, Proteus mirabilis sau Staphylococcus saprophyticus.
Infecția e mai frecventă la femei decât la bărbați, cu afectarea pacienților vârstnici în egală măsură. Femeile adulte, aflate înainte de menopauză, au de până la 30 de ori mai multe șanse să facă o infecție urinară în comparație cu bărbații.
De ce femeile au mai multe infecții urinare de-a lungul vieții? Anatomia e de vină. Uretra femeilor e scurtă, de 4 cm lungime, comparativ cu 18-20 cm la bărbați, iar bacteriile ajung mult mai rapid la vezică, crescând riscul de infecție.
Se adaugă și poziția uretrei: orificiul uretral este foarte aproape de anus și de vagin, iar bacteriile migrează imediat în tractul urinar, mai ales la ștergerea din spate în față sau după activitatea sexuală. Activitatea sexuală predispune la infectare, la fel și menopauza (cantitate mai mică de estrogen în corp, subțierea țesutului uretral, aciditatea vaginului este afectată).
Schimbările fiziologice și hormonale din timpul sarcinii favorizează staza urinară și apar frecvent, ducând, dacă nu sunt tratate, la naștere prematură, greutate mică la naștere pentru copil și pielonefrită.
La bărbați, infecțiile urinare sunt mai puține, dar complicațiile sunt frecvente. Glanda prostatică, care produce secreții antibacteriene, reduce riscul de infectare, dar infecțiile nu lipsesc în totalitate. Și când un bărbat se infectează, de vină sunt și alte afecțiuni existente, netratate la timp, cu tratamente administrate pe perioade mai mari decât în cazul femeilor.
Cauzele infecțiilor urinare la bărbații sub 50 de ani sunt infecțiile cu transmitere sexuală, precum chlamydia și gonoreea. La cei peste 50 de ani, problemele de prostată stau la baza infectărilor recurente, în special hiperplazia benignă de prostată (urina reziduală rămâne în vezică și colectează bacterii, prostata mărită apasă pe uretră și blochează fluxul de urină, iar vezica nu se golește complet).
Cauze suplimentare comune ambelor sexe ar putea fi bacteriile ajunse în uretră prin contact sexual, actul sexual în sine, un cateter urinar, intervențiile urologice recente sau deshidratarea.
Afecțiuni în care infecția urinară apare ca factor favorizant sau complicație și simptomele infectării
Infecția urinară este o afecțiune patologică distinctă, apărută ca o consecință sau o complicație a altei afecțiuni. La bărbați discutăm despre afecțiuni în care apare infecția urinară precum hiperplazia benignă de prostată, prostatita acută și cronică, litiaza renală, calculii renali și bolile cu transmitere sexuală.
La femei și la ambele sexe, diabetul zaharat, vezica neurogenă / afecțiunile neurologice (care afectează golirea completă a vezicii, crescând riscul de stază urinară și infecție), incontinența urinară, retenția urinară, refluxul vezico-ureteral și pielonefrita sunt pe lista afecțiunilor asociate cu infecția urinară.
Bacteriuria asimptomatică se referă la prezența bacteriilor în culturi de urină fără semne sau simptome tipice și nu trebuie confundată cu infecția urinară clinic manifestă.
Simptomatologia generală asociată infecției urinare este:
· senzație de arsură la urinare;
· nevoie puternică de a urina, care nu dispare;
· urinare frecventă, cu cantități mici;
· urină roșie, roz aprins sau de culoare închisă (semn de sânge în urină);
· durere pelviană, în centrul pelvisului și în jurul osului pubian.
În funcție de locul infecției urinare, simptomele diferă:
· rinichi – durere în spate sau lateral, febră mare, frisoane, greață, vărsături;
· vezică – presiune pelviană, disconfort abdominal inferior, urinare frecventă și dureroasă, sânge în urină;
· uretră – arsură la urinare, secreție.
La bărbați, simptomatologia include: nevoia frecventă de a merge la toaletă, senzația și nevoia de urinare permanentă, durere, arsură sau disconfort la urinare sau imediat după, durere sau sensibilitate sub stomac, enurezis, urină tulbure sau urât mirositoare, sânge în urină, febră, greață și durere pe laturi sau în partea superioară a spatelui.
Cel mai frecvent simptom la bărbați este disuria. Febra, frisoanele, durerea în flanc sau spate, greața sau o stare generală de rău indică o infecție ajunsă la rinichi (pielonefrită) sau prostată (prostatită) și reprezintă un motiv de prezentare la camera de gardă.
La femei, pe lângă simptomele generale, se adaugă cistita necomplicată, cu urgență, frecvență, disurie și sensibilitate suprapubiană. La cele aflate deja la postmenopauză apar frecvent dureri abdominale, rar frecvență urinară și urinare dureroasă.
Vârstnicii, indiferent de sex, au simptome atipice de infectare, respectiv stare de confuzie nou-instalată, declin funcțional, oboseală sau căderi. În plus, se discută despre letargie, confuzie, delir, amețeală, pierderea apetitului, incontinență urinară nou-apărută, tensiune arterială scăzută și bătăi rapide ale inimii.
La copii, în special la fete, infecția urinară este comună. Bebelușii și copiii mici cu infecție urinară pot avea febră, vărsături, agitație mai mare, alimentare dificilă, insuficientă.
Diagnosticarea infecției urinare și tratamente eficiente
Diagnosticul de infecție urinară este stabilit la urologie, ginecologie sau chiar la camera de gardă a unui spital de urgență. Medicul de familie este primul care poate evalua simptomatologia infecției urinare la bărbați, femei și copii.
Analiza urinei, sumarul de urină, examenul microscopic și urocultura vor ajuta la diagnosticarea pacienților cu infecții urinare. Dacă sunt prezente cel puțin două dintre următoarele simptome, diagnosticul clinic devine probabil: febră, agravarea urgenței sau frecvenței urinare, disurie acută, sensibilitate suprapubiană sau durere/sensibilitate la nivelul unghiului costovertebral.
Complicațiile și recurența infecțiilor impun și recomandări de investigații imagistice: ecografie renală/vezicală pentru observarea reziduului urinar post-micțional și a dimensiunii prostatei, respectiv CT în caz de suspiciune de abces, calculi complicați sau pielonefrită severă. La bărbați se recomandă și evaluarea urologică a prostatei (examen rectal digital, markeri PSA după rezoluția infecției acute).
Testarea pentru infecții cu transmitere sexuală, hemoculturile și evaluarea pentru delir la vârstnici sunt teste suplimentare de care este nevoie doar în anumite cazuri clinice.
Rezultatele uroculturii pozitive la vârstnici nu vor însemna un diagnostic de infectare oferit de prima dată, pentru că s-ar putea să fie doar o colonizare urinară (bacteriurie asimptomatică); este nevoie de o corelare clinică atentă și de analizarea istoricului medical.
Tratamentul optim pentru infecția urinară depinde de câțiva factori-cheie:
· Sex – bărbații au nevoie de tratamente diferite pentru că este implicată și prostata;
· Tip de infecție – necomplicată (limitată la vezică) vs. complicată (afectează rinichii, prostata, apare la pacienți cu anomalii structurale, sondă urinară, sarcină);
· Rezistența bacteriană locală – antibiograma locală influențează optarea pentru un tratament sau altul.
Pentru cistita necomplicată la femei se recomandă tratamentul cu antibiotice de primă linie, în funcție de antibiograma locală. Nitrofurantoinul este o opțiune de primă linie, cu doze de administrare de 100 mg de două ori pe zi (forma cu eliberare prelungită), timp de 5 zile. La nevoie, se merge și pe alternative de linia a doua, beta-lactaminele. Se evită ca primă linie de tratament fluorochinolonele – există riscuri de reacții adverse severe (tendinopatii, efecte asupra sistemului nervos).
Pentru pielonefrită și infecția urinară complicată la femei se evită nitrofurantoinul, cât și fosfomicina, întrucât există o penetrare slabă în parenchimul renal. Se administrează antimicrobiene adecvate parenchimatos timp de 7-14 zile.
Tratamentul infecției la bărbați este mai complex decât la femei, deoarece diferența dintre o cistită simplă și prostatită sau o infecție urinară febrilă schimbă abordările. Dacă bărbații nu au febră și infecția este limitată la vezică, fără simptome sistemice sau obstrucție, tratamentele sunt ca pentru infecțiile necomplicate.
Se pot administra în acest context agenți orali adecvați. Dar dacă avem și febră ca simptom, simptome sistemice sau prostatită acută suspectată, se recomandă fluorochinolone sau trimetoprim-sulfametoxazol timp de 14 zile.
Ca să nu se greșească dozarea și perioada de administrare, se va consulta un medic care cunoaște protocoalele și rezistența locală.
Infecțiile urinare la bărbați, femei și copii pot fi tratate la MedLife, în clinici, spitale și hyperclinici cu departamente de urologie, ginecologie și pediatrie. Aparatura modernă, medicii cu experiență, supraspecializați, programările rapide (telefonic sau online, din aplicație) și accesul imediat la tehnologie de ultimă generație sunt avantaje de care pot beneficia pacienții cu infecții urinare care se prezintă la consult în rețeaua MedLife.
Serviciile medicale disponibile includ consultația medicală și o serie de investigații complexe, de la ecografie de rinichi, ecografie de vezică urinară, ecografie de prostată până la analize de biochimie ale urinei, urocultură, creatinină serică, glucoză serică și acid uric seric.
Planul de tratament personalizat se va creiona în baza rezultatelor de la analize și investigații complexe. Dacă este nevoie, pacientul este îndrumat spre o cistogramă, cistoscopie, spre teste de urină reziduală sau teste urodinamice.
În situații mai complexe din punct de vedere medical se realizează biopsii ale vezicii urinare, rinichilor și prostatei, cistectomie, litotripsie, transplant de rinichi, prostatectomie, ureteroscopie, vasectomie.
Fiecare pacient este tratat de echipe multidisciplinare de specialiști, în baza protocoalelor stricte, pentru cele mai bune rezultate. La MedLife, sănătatea pacientului, tratamentele eficiente și răspunsurile clare la întrebări despre infecția urinară sunt importante și sunt abordate cu maximă seriozitate.