Durerile menstruale severe și sângerările care par să nu se mai oprească sunt adesea etichetate, în mod eronat și superficial, ca fiind „normale” sau „o parte inerentă a vieții de femeie”. Multe paciente ajung la medicul ginecolog convinse că suferă de fibroame uterine, acele tumori benigne arhicunoscute. Însă, surpriza apare la ecografie: medicul nu găsește niciun nodul distinct, ci doar un uter mărit global, „pufos”, sensibil și dureros la atingere.
Diagnosticul care urmează este adesea o necunoscută totală pentru pacientă: Adenomioza. Deși afectează statistic una din cinci femei (prevalența reală fiind probabil mult mai mare), adenomioza a fost mult timp ignorată sau confundată, fiind umbrită de „sora ei mai celebră”, endometrioza. Totuși, impactul acestei afecțiuni asupra calității vieții este devastator, fiind o cauză majoră de anemie feriprivă, durere pelvină cronică și infertilitate secundară.
Ce se întâmplă, de fapt, în uter? O eroare de graniță
Pentru a înțelege adenomioza, trebuie să vizualizăm anatomia uterului. Acesta are două straturi principale cu funcții distincte:
- Endometrul: Căptușeala interioară, care crește și sângerează lunar (menstruația).
- Miometrul: Peretele muscular gros, responsabil de contracțiile din timpul nașterii.
În mod normal, există o barieră clară între aceste două straturi. În adenomioză, această barieră se rupe. Celulele din endometru invadează peretele muscular (miometrul). Practic, țesutul care ar trebui să fie doar în interior, începe să crească în grosimea mușchiului uterin, infiltrându-l.
Problema majoră este că acest țesut „rătăcit” în mușchi se comportă exact ca endometrul normal: răspunde la hormonii lunari. Când vine menstruația, acest țesut din interiorul peretelui sângerează și el. Dar, spre deosebire de sângele menstrual care se elimină prin vagin, sângele din peretele muscular nu are unde să se ducă. El rămâne blocat între fibrele musculare, formând mici „lacuri” de sânge, chisturi și o inflamație severă. Uterul se umflă, devine sensibil și își pierde capacitatea de a se contracta corect pentru a opri sângerarea (hemostaza).
Simptomele: Triada clasică a suferinței
Adenomioza se manifestă diferit de la o femeie la alta, dar există trei semne cardinale care, puse cap la cap, ar trebui să ridice suspiciuni imediate:
1. Menoragia (Sângerări abundente și prelungite) Aceasta este plângerea principală. Deoarece peretele uterin este plin de țesut adenomiozic rigid, el nu se mai poate contracta eficient (ca un burete stors) pentru a închide vasele de sânge deschise la menstruație. Rezultatul este un flux menstrual torențial, cu cheaguri mari, care durează peste 7 zile și duce rapid la anemie severă (lipsă de fier, oboseală cronică, căderea părului).
2. Dismenoreea (Durerea severă) Durerea din adenomioză este descrisă ca o „crampă profundă”, ca o lovitură de cuțit în mijlocul uterului. Ea poate începe cu câteva zile înainte de sângerare și persistă pe toată durata ei. Adesea, durerea iradiază spre spate sau spre picioare, fiind invalidantă.
3. Uterul mărit („Adenomyosis Belly”) Din cauza inflamației cronice și a sângerării interne, uterul își poate dubla sau tripla volumul. Femeia simte o presiune constantă în bazin, o balonare care nu trece (abdomenul arată ca o sarcină de 3-4 luni) și o nevoie frecventă de a urina, deoarece uterul greu apasă mecanic pe vezică.
Diagnosticul: De ce ecografia este cheia?
În trecut, adenomioza era diagnosticată cu certitudine doar după histerectomie (scoaterea uterului), când medicul patolog analiza organul la microscop. Astăzi, datorită tehnologiei imagistice avansate, o putem vedea clar și neinvaziv.
Ecografia transvaginală este standardul de aur pentru diagnostic, dar necesită un ecografist cu ochi format și aparatură performantă. Semnele ecografice sunt subtile: asimetria pereților uterini (un perete e vizibil mai gros decât celălalt), mici chisturi miometriale, aspect de „ploaie în pădure” (striuri liniare) sau o zonă de joncțiune îngroșată.
Dacă vă confruntați cu dureri inexplicabile sau sângerări care vă afectează viața profesională și personală, nu acceptați răspunsul că „așa e normal”. O evaluare ecografică detaliată este primul pas spre un diagnostic corect. Pacientele din Maramureș pot beneficia de expertiză de înaltă rezoluție și diagnostic diferențial precis în cadrul clinicii de Ginecologie Baia Mare, unde medicii utilizează protocoale moderne pentru a detecta adenomioza chiar și în stadii incipiente, diferențiind-o de fibroame.
Diagnosticul corect este vital, deoarece tratamentul pentru adenomioză este diferit de cel pentru fibroame. Dacă se încearcă scoaterea „nodulului” adenomiozic chirurgical (miomectomie), rezultatul este adesea dezastruos, deoarece țesutul bolnav nu are margini clare, fiind infiltrativ.
Tratamentul: Putem salva uterul?
Vestea bună este că histerectomia (scoaterea uterului) nu mai este singura soluție, deși rămâne singurul tratament curativ (definitiv) pentru femeile care au încheiat planificarea familială. Pentru femeile tinere, care își doresc o sarcină sau care vor să își păstreze organul, există opțiuni de management eficiente.
1. Steriletul hormonal (Sistemul cu Levonorgestrel – Mirena)
Este considerat tratamentul de primă linie conservator. Hormonul eliberat direct în uter subțiază endometrul și „usucă” focarele de adenomioză din perete.
- Avantaje: Reduce sângerarea cu până la 90%, scade durerea semnificativ și micșorează volumul uterului, oferind în același timp contracepție sigură.
- Dezavantaje: Necesită înlocuire la 5 ani și nu funcționează la toate femeile (rata de succes e de aprox. 70%).
2. Tratamentul medicamentos
Pilulele contraceptive combinate (luate continuu, fără pauză) sau progestativele orale pot suprima menstruația și pot calma inflamația. De asemenea, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) luate înainte de debutul menstruației pot reduce fluxul sanguin prin inhibarea prostaglandinelor.
3. Embolizarea Arterelor Uterine
Este o procedură minim invazivă, realizată de radiologul intervenționist, prin care se blochează vasele de sânge care hrănesc uterul. Lipsit de sânge, țesutul adenomiozic (care e foarte vascularizat) se necrozează și se micșorează. Este o alternativă excelentă la histerectomie pentru femeile care refuză chirurgia majoră.
Concluzie: Nu suferiți în tăcere
Adenomioza este o boală reală, cu o bază anatomică și hormonală clară. Durerile dumneavoastră nu sunt în imaginație, iar oboseala cronică dată de anemie nu este lene. Recunoașterea simptomelor și vizita la un specialist care înțelege această patologie complexă sunt pașii esențiali pentru recâștigarea calității vieții. Fie că optați pentru tratament hormonal sau intervențional, important este să știți că există soluții dincolo de suferința lunară.