Ce trebuie să știi despre recuperarea după o fractură de gleznă
Fractura de gleznă este o leziune comună, dar complexă, care afectează structuri osoase elementare pentru stabilitatea și funcționalitatea piciorului. Tratamentul adecvat și o recuperare bine monitorizată sunt importante pentru a restabili mobilitatea optimă și pentru a preveni complicațiile pe termen lung, cum ar fi instabilitatea cronică sau artroza posttraumatică.
Cum apare fractura de gleznă?
Fractura de gleznă survine adesea ca urmare a traumatismelor acute, fie printr-o forță externă directă, fie în contextul unor mișcări extreme de rotație, inversie sau eversie, similare celor implicate într-o entorsa de glezna. În funcție de severitatea traumatismului, fractura poate implica unul sau mai multe oase ale articulației: tibia, fibula și talusul. Asocierea cu leziuni ligamentare, cum ar fi ruptura ligamentului deltoid sau al ligamentului talofibular, poate complica semnificativ recuperarea.
Anatomia gleznei este complexă și include nu doar structuri osoase, ci și ligamente, tendoane și capsule articulare care contribuie la stabilitatea și funcția articulației. De aceea, o fractură de gleznă nu afectează doar osul în sine, ci și structurile înconjurătoare, care trebuie evaluate și tratate corespunzător.
Procesul de vindecare a fracturii
Vindecarea osoasă implică o serie de etape fiziologice care trebuie respectate pentru a permite o recuperare completă. Faza inițială a procesului de vindecare este caracterizată de inflamarea zonei fracturate și de formarea hematomului, care furnizează celule progenitoare necesare pentru formarea calusului osos. În prima etapă, imobilizarea articulației este obligatorie pentru a preveni deplasarea fragmentelor osoase.
În faza următoare, începe formarea calusului primar, care se transformă treptat într-o structură mai solidă, pe măsură ce osteoclastele și osteoblastele (tipuri de celule implicate în procesele de remodelare și întreținere a țesutului osos) remodelează osul. Procesul de vindecare poate fi influențat de diverși factori, inclusiv de vârsta pacientului, calitatea osului (de exemplu, în cazurile de osteoporoză), dar și de prezența comorbidităților, cum ar fi diabetul zaharat.
Reabilitarea
Reabilitarea după fractura de gleznă reprezintă o altă etapă pentru recuperarea completă a funcționalității piciorului. După perioada de imobilizare, reabilitarea activă (prin exerciții de mobilizare articulară și tonifiere musculară) este indispensabilă pentru a restabili echilibrul articulației și pentru a preveni rigiditatea. Este necesar un program de kinetoterapie individualizat, care să includă inițial exerciții pasive, apoi active, pentru a recăpăta progresiv amplitudinea mișcărilor și forța musculaturii gleznei.
În unele cazuri, ca rezultat al suprasolicitării țesuturilor de susținere ale piciorului, în încercarea de a compensa instabilitatea articulară, pacienții dezvoltă complicații, cum ar fi fasceita plantară, o inflamație a fasciei plantare cauzată de modificările biomecanice ale mersului în urma fracturii. Ce este fasceita plantara, cât și care sunt celelalte potențiale complicații ale fracturilor de gleznă reprezintă aspecte ce pot fi discutate cu medicul ortoped.
Recuperarea după tratamentul chirurgical
În cazul fracturilor instabile sau complexe, tratamentul chirurgical este indicat pentru a restabili alinierea corectă a fragmentelor osoase și pentru a preveni complicațiile, precum deformările articulare sau artroza posttraumatica. Intervenția chirurgicală implică de obicei utilizarea de materiale de osteosinteză, cum ar fi plăci și șuruburi, pentru a stabiliza articulația.
După intervenția chirurgicală, în primele săptămâni, se acordă o atenție deosebită managementului durerii și inflamației, utilizând medicamente antiinflamatoare pentru a controla aceste simptome. Imobilizarea articulației trebuie menținută pentru o perioadă variabilă, în funcție de tipul de fractură și stabilitatea obținută postoperator. Ulterior, reabilitarea activă va fi necesară pentru restabilirea funcției articulare și musculare.
